about "us" PART II...by Marian Ilea

"Casa Bernardei Alba" - un spectacol care nu trebuie pierdut

• Marian ILEA

Teatrul Municipal Baia Mare a găzduit, zilele trecute, premiera spectacolului "Casa Bernardei Alba", de Federico Garcia Lorca, în regia lui Kincses Elemér. Din capul locului, trebuie spus că avem de-a face cu un spectacol foarte bun, de excepţie.
Distribuţia piesei este compusă din nouă actriţe ale teatrului băimărean: Inna Andriucă, Aurora Prodan, Wanda Farkaş, Sanda Savolszky-Florea, Ariana Presan, Diana Podăreanu, Gabriela Chirilă, Dana Bărbosu şi Magdalena Nemeş.
Regizorul Kincses Elemér face parte din categoria acelor regizori care ştiu să respecte şi să preţuiască actorul. Pentru el, actorul nu este un simplu executant, o marionetă, ci un creator. Spectacolul este unul reuşit,
tocmai pentru că regizorul a dat mână liberă actriţelor în desfăşurarea lor artistică.

Individualităţi certe, cu real talent actoricesc, toate reuşesc creaţii de reper în acest spectacol. Putem vorbi de un spectacol de echipă în adevăratul sens al cuvântului, în care regizorul, scenograful (Mihai Vălu) şi cele nouă actriţe fac corp comun, reuşind să impresioneze publicul aflat pe scenă, foarte aproape de ceea ce se petrece în spectacol. Implicarea publicului este vizibilă. Dincolo de nota foarte bună a reprezentaţiei, trebuie remarcate, totuşi, câteva actriţe.
Sanda Savolszky - Florea (Magdalena) realizează un personaj complex care-i impune treceri succesive de la dramatic la comic şi invers. Expresivă, frumoasă, talentată, dotată cu o sensibilitate artistică rar întâlnită, îşi "împlineşte" rolul cu multă măsură şi convingere. Actriţa demonstrează că are capacităţi actoriceşti nebănuite şi neexploatate încă pe măsura posibilităţilor ei. Spectacolele şi montările ulterioare vor demonstra acest lucru. Inna Andriucă (Bernarda) este o actriţă completă. Jocul ei din acest spectacol convinge, atrăgând atenţia prin lejeritatea cu care îşi dezvăluie personajul.

Gabriela Chirilă (Adela) este o tânără revelaţie. Dezinhibată, dezinvoltă, creează un personaj complex, convingător, de forţă. Este un real câştig pentru colectivul teatrului băimărean.
Diana Podăreanu (Martiria) este de o frumuseţe malefică. "Împrumută" personajului multe dintre datele ei personale, ajutată fiind de o voce excelentă.
În sfârşit, despre actriţa Dana Bărbosu (La Poncia), nu pot spune decât că-şi demonstrează, încă o dată, dacă mai era nevoie, profesionalismul şi forţa dramatică de excepţie.
O mare contribuţie la succesul acestei noutăţi o aduce scenograful Mihai Vălu, care propune o scenografie modernă şi funcţională şi nişte costume în contrast alb-negru extrem de sugestive.

Aşadar, când un regizor de talia lui Kincses Elemér colaborează cu un talentat scenograf precum Mihai Vălu şi ajutaţi de nouă actriţe cu totul deosebite, nu putem avea în faţă decât un spectacol care nu trebuie pierdut.
P.S. Am cazat pe spaţiul de editorial acest text din pricină că maramureşenii (băimărenii) trebuie să reînveţe drumul către teatru. E un gest obligatoriu care împlineşte cultural o comunitate umană cu tradiţie în acest domeniu.