"Casa Bernardei Alba", în premieră la Teatrul din Baia Mare
• Alexandra MAGHIAR
Primăvara din acest an a bătut la uşa Teatrului Municipal Baia Mare cu o piesă de teatru jucată în premieră, "Casa Bernardei Alba" de Federico Garcia Lorca, sub regia lui Kincses Elemer, iar scenografia şi costumele sunt semnate de Mihai Valu. Marea scenă a teatrului a fost împărţită în două.Pe o jumătate de scenă s-a amenajat o minisală pentru public, iar pe cealaltă jumătate s-a jucat piesa de teatru. Piesa "Casa Bernardei Alba", aflată în premieră, a fost savurată doar de 100 de spectatori.
• Galeria personajelor
Inna Andriuca, în rolul Bernardei Alba, îţi spune multe cu privirea, unde concentrează demonicul personajului pe care îl interpretează, mai ales faţă de cele cinci fete ale ei, o prezenţă care se face simţită pe scenă, crudă şi dominatoare.
Gabriela Chirilă, în rolul Adela, este detaşată, o frumuseţe rece de care pare conştientă, uneori glisează de la duritate la gingăşie şi fragilitate.Adriana Presan, în rolul Amelia, se implică emoţional, are ardoarea de care este nevoie în construirea personajului său.Sanda Savolszi-Florea, în rolul Magdalena, îşi arată strident trăirile, îşi strigă replicile în loc să le rostească, astfel încât "sonorul" dat prea tare acoperă celelalte laturi ale interpretării ei.Wanda Farkaş, interpreta rolului Angustias, este reţinută lăsând să se ghicească starea "de fierbere" a personajului său, frustrarea vârstei mai înaintate decât a surorilor ei, resemnarea fetei bogate şi marginalizată din această cauză de propriile ei surori. Pentru ea banii nu sunt o armă de apărare, ci mai degrabă, un motiv de frustrare. Este îndrăgostită până peste cap de Pepe Romano, viitorul ei soţ.Diana Podăreanu, în rolul Martirio, dă personajului său intensitatea emoţională, jucând demenţa mai ales din priviri şi atitudine, reuşind o creaţie conştientă.La Poncia, în interpretarea Danei Barbosu, care este o slujnică la locul ei, nu se poate ghici demonicul acestui personaj, jocul ei dublu faţă de stăpână şi de fete. Foarte expresivă ca mimică şi atitudine. Se poate vedea că nu o suportă pe stăpâna casei chiar din monologul introductiv.Aurora Prodan, interpreta bunicii mirese, Maria Josefa, are umor, dând contur ferm bătrânei nebune, care îşi doreşte copii cu părul alb ca spuma mării şi care se căsătoreşte cu lumea de dincolo. Încadrându-se în concepţia generală a spectacolului, Aurora Prodan realizează un rol reuşit, aducând detensionare, dar lăsând să se ghicească macabru din spatele zâmbetelor pe care le stârneşte.
• Camera-colivie
Remarc la capitolul plusuri ale acestui spectacol o scenografie reuşită, care îmbracă scena într-o mochetă neagră, opt colivii verzulii cu câte un pat, opt scaune şi o masă scurtă în picioare, sugerând o casă în perioadă de doliu şi în acelaşi timp de recluziune mai mult sau mai puţin voluntară a destinelor umane. Cinci din cele opt colivii sunt camerele fetelor, iar celelalte trei, una aparţinându-i Bernardei, una Ponciei şi în cea de-a opta era închisă Maria Josefa. Costumele, la rândul lor, sunt albe sugerând inocenţă (chiar dacă uneori fetele au izbucniri de erotism reprimat şi reverie senzuale, toate acestea sunt inocente), dar şi ideea de doliu. Ilustraţia muzicală punctează evoluţia acţiunii şi stările personajelor, integrându-se firesc în desfăşurarea spectacolului, fiind unitară şi sugestivă.
• Alexandra MAGHIAR
Primăvara din acest an a bătut la uşa Teatrului Municipal Baia Mare cu o piesă de teatru jucată în premieră, "Casa Bernardei Alba" de Federico Garcia Lorca, sub regia lui Kincses Elemer, iar scenografia şi costumele sunt semnate de Mihai Valu. Marea scenă a teatrului a fost împărţită în două.Pe o jumătate de scenă s-a amenajat o minisală pentru public, iar pe cealaltă jumătate s-a jucat piesa de teatru. Piesa "Casa Bernardei Alba", aflată în premieră, a fost savurată doar de 100 de spectatori.
• Galeria personajelor
Inna Andriuca, în rolul Bernardei Alba, îţi spune multe cu privirea, unde concentrează demonicul personajului pe care îl interpretează, mai ales faţă de cele cinci fete ale ei, o prezenţă care se face simţită pe scenă, crudă şi dominatoare.
Gabriela Chirilă, în rolul Adela, este detaşată, o frumuseţe rece de care pare conştientă, uneori glisează de la duritate la gingăşie şi fragilitate.Adriana Presan, în rolul Amelia, se implică emoţional, are ardoarea de care este nevoie în construirea personajului său.Sanda Savolszi-Florea, în rolul Magdalena, îşi arată strident trăirile, îşi strigă replicile în loc să le rostească, astfel încât "sonorul" dat prea tare acoperă celelalte laturi ale interpretării ei.Wanda Farkaş, interpreta rolului Angustias, este reţinută lăsând să se ghicească starea "de fierbere" a personajului său, frustrarea vârstei mai înaintate decât a surorilor ei, resemnarea fetei bogate şi marginalizată din această cauză de propriile ei surori. Pentru ea banii nu sunt o armă de apărare, ci mai degrabă, un motiv de frustrare. Este îndrăgostită până peste cap de Pepe Romano, viitorul ei soţ.Diana Podăreanu, în rolul Martirio, dă personajului său intensitatea emoţională, jucând demenţa mai ales din priviri şi atitudine, reuşind o creaţie conştientă.La Poncia, în interpretarea Danei Barbosu, care este o slujnică la locul ei, nu se poate ghici demonicul acestui personaj, jocul ei dublu faţă de stăpână şi de fete. Foarte expresivă ca mimică şi atitudine. Se poate vedea că nu o suportă pe stăpâna casei chiar din monologul introductiv.Aurora Prodan, interpreta bunicii mirese, Maria Josefa, are umor, dând contur ferm bătrânei nebune, care îşi doreşte copii cu părul alb ca spuma mării şi care se căsătoreşte cu lumea de dincolo. Încadrându-se în concepţia generală a spectacolului, Aurora Prodan realizează un rol reuşit, aducând detensionare, dar lăsând să se ghicească macabru din spatele zâmbetelor pe care le stârneşte.
• Camera-colivie
Remarc la capitolul plusuri ale acestui spectacol o scenografie reuşită, care îmbracă scena într-o mochetă neagră, opt colivii verzulii cu câte un pat, opt scaune şi o masă scurtă în picioare, sugerând o casă în perioadă de doliu şi în acelaşi timp de recluziune mai mult sau mai puţin voluntară a destinelor umane. Cinci din cele opt colivii sunt camerele fetelor, iar celelalte trei, una aparţinându-i Bernardei, una Ponciei şi în cea de-a opta era închisă Maria Josefa. Costumele, la rândul lor, sunt albe sugerând inocenţă (chiar dacă uneori fetele au izbucniri de erotism reprimat şi reverie senzuale, toate acestea sunt inocente), dar şi ideea de doliu. Ilustraţia muzicală punctează evoluţia acţiunii şi stările personajelor, integrându-se firesc în desfăşurarea spectacolului, fiind unitară şi sugestivă.
After the premiere, with our stage director, Kincses Elemer. A pleasure to work with him!
.jpg){kind=link}
No comments:
Post a Comment