"They may forget what you said, but they will never forget how you made them feel."
March 31, 2009
having a tea cup & learning about Thessaloniki
Some lovely french music for selected souls
the preparation of theatre
Vorbeam în numărul trecut despre o clasă de absolvenţi 2008 de la secţia de actorie a Facultăţii de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca. Clasa profesorului Miklos Bacs. O clasă norocoasă, un profesor meritoriu. Sigur că, dincolo de orice discuţie, există şi hazard în această întîlnire. Şi şansă, de ambele părţi. Şi ochiul teribil al profesorului care alege inspirat la admitere, atunci cînd selecţia conduce, implicit, şi la calitatea lucrului împreună ceva vreme. Contează, categoric, şi din ce poţi să alegi. Dar şi nasul profesorului. După părerea mea, o Gală a absolvenţilor ar trebui să pună în valoare, la urma urmelor, modalitatea de lucru a profesorului cu clasa sa. Pe ce a pus accentul în metoda domniei sale, cum i-a exploatat pe studenţi, cît de complex, cît de la zi este informaţia lor teatrală, cît de tare a fost stimulat apetitul pentru profesiune, pentru teatru, ce a scos din ei şi, nu în ultimul rînd, pe ce mizează el. Ce crede că ar putea să aibă potenţial. Care ar fi capetele de afiş. Toate acestea se pot depista din ce spectacole a pregătit profesorul cu ei pentru finalul studiilor, cum au fost alese textele ca să-i servească cît mai bine pe tineri, cum au fost făcute distribuţiile şi care sînt aşii din mînecă. Misiune deloc simplă. La testul acesta, esenţial pentru vocaţia unui profesor la tipul acesta de studii, trec prea puţini. Paradoxal, nu, dacă privim tabloul teatral din punct de vedere pedagogic. Şcolile de teatru s-au înmulţit nejustificat de mult. Ar trebui enumerate oraşele unde nu sînt facultăţi de teatru ca să isprăvim mai iute. Din punctul meu de vedere, două sînt întrebările cheie, avînd în vedere degradarea alarmantă a acestui tip de învăţămînt universitar, adesea invocată în analizele performanţelor dintr-un spectacol sau altul. Nu înţelegem ce spun, cum rostesc, ei nu ştiu cine sînt şi ce joacă. Vin pe scenele profesioniste cu tare şi handicapuri enorme, fără prestanţă, fără dicţie, fără cultură teatrală, fără noţiuni de etică, de civilizaţie.
March 29, 2009
March 28, 2009
March 27, 2009
Mesajul lui Augusto Boal de Ziua Mondială a Teatrului, 27 Martie 2009
Relaţiile dintre oameni au o structură teatrală, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de acest lucru. Folosirea spaţiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor şi modulaţia vocii, confruntarea de idei şi pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent şi în viaţa noastră. Noi suntem teatrul!
Nunţile şi înmormântările sunt „spectacole”, dar şi ritualuri zilnice atât de familiare încât nici nu le mai conştientizăm. Ocaziile şi circumstanţele deosebite, cafeaua de dimineaţă, schimbul de saluturi, dragostea timidă şi pasiunile furtunoase, o şedinţă a senatului sau o întâlnire între diplomaţi – toate acestea fac parte din teatru.
Una dintre principalele funcţii ale artei noastre este sensibilizarea oamenilor la „spectacolul” vieţii cotidiene în care actorii sunt propriii lor spectatori, iar scena coincide cu stalul. Suntem cu toţii artişti. Prin jocul dramatic învăţăm să vedem lucrurile evidente dar pe care nu le observăm in mod normal pentru că suntem obişnuiţi doar să ne uităm la ele. Lucrurile familiare devin inobservabile: a face teatru înseamnă a lumina scena vieţii noastre.
Anul trecut, în luna septembrie, am fost surprinşi de o revelaţie teatrală: noi, cei care credeam că trăim într-o lume sigură, în ciuda războaielor, a genocidurilor, măcelurilor şi torturilor care se întâmplă, desigur, departe de noi, în locuri sălbatice şi izolate. Nouă, celor care trăiam în siguranţă cu banii noştri depuşi la vreo bancă respectabilă sau încredinţaţi vreunui agent de bursă, ni s-a spus că aceşti bani nu există, că totul era virtual, o invenţie fictivă a unor economişti care nu erau deloc fictivi, dar nici demni de încredere sau respectabili. Totul nu era altceva decât un spectacol jucat prost, cu o intrigă întunecată în care câţiva oameni au câştigat mult şi mulţi oameni au pierdut totul. Unii politicieni din ţările bogate s-a întâlnit în secret şi au găsit nişte soluţii magice. Iar noi, victimele deciziilor lor, am rămas spectatori în ultimul rând de la balcon.
În urmă cu douăzeci de ani, am pus în scenă spectacolul „Fedra” de Racine la Rio de Janeiro. Decorurile erau sărăcăcioase: piei de vaci pe jos, tulpini de bambus primprejur. Înainte de fiecare reprezentaţie, le spuneam actorilor: „Ficţiunea pe care o creăm în fiecare zi s-a terminat. Când păşiţi dincolo de acele tulpini de bambus, nici unul dintre voi nu are dreptul să mintă. Teatrul este Adevărul Ascuns”.
Când privim dincolo de aparenţe, vedem opresori şi oprimaţi în toate societăţile, grupurile etnice, genurile, clasele şi castele sociale; vedem o lume nedreaptă şi crudă. Trebuie să creăm o altă lume pentru că ştim că acest lucru este posibil. Însă depinde de noi dacă vom crea această lume cu mâinile noastre, jucând pe scenă şi în propria noastră viaţă.
Participaţi la „spectacolul” ce este pe punctul de a începe şi, odată întorşi acasă, jucaţi-vă propriile dumneavoastră piese împreună cu prietenii şi uitaţi-vă la ceea ce nu aţi putut vedea niciodată: lucrurile evidente. Teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viaţă!
Suntem cu toţii actori: a fi cetăţean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba. "
WORLD THEATRE DAY
Even if one is unaware of it, human relationships are structured in a theatrical way. The use of space, body language, choice of words and voice modulation, the confrontation of ideas and passions, everything that we demonstrate on the stage, we live in our lives. We are theatre!
Weddings and funerals are “spectacles”, but so, also, are daily rituals so familiar that we are not conscious of this. Occasions of pomp and circumstance, but also the morning coffee, the exchanged good-mornings, timid love and storms of passion, a senate session or a diplomatic meeting - all is theatre.
One of the main functions of our art is to make people sensitive to the “spectacles” of daily life in which the actors are their own spectators, performances in which the stage and the stalls coincide. We are all artists. By doing theatre, we learn to see what is obvious but what we usually can’t see because we are only used to looking at it. What is familiar to us becomes unseen: doing theatre throws light on the stage of daily life.
Last September, we were surprised by a theatrical revelation: we, who thought that we were living in a safe world, despite wars, genocide, slaughter and torture which certainly exist, but far from us in remote and wild places. We, who were living in security with our money invested in some respectable bank or in some honest trader’s hands in the stock exchange were told that this money did not exist, that it was virtual, a fictitious invention by some economists who were not fictitious at all and neither reliable nor respectable. Everything was just bad theatre, a dark plot in which a few people won a lot and many people lost all. Some politicians from rich countries held secret meetings in which they found some magic solutions. And we, the victims of their decisions, have remained spectators in the last row of the balcony.
Twenty years ago, I staged Racine’s Phèdre in Rio de Janeiro. The stage setting was poor: cow skins on the ground, bamboos around. Before each presentation, I used to say to my actors: “The fiction created day by day is over. When you cross those bamboos, none of you will have the right to lie. Theatre is the Hidden Truth”.
When we look beyond appearances, we see oppressors and oppressed people, in all societies, ethnic groups, genders, social classes and casts; we see an unfair and cruel world. We have to create another world because we know it is possible. But it is up to us to build this other world with our hands and by acting on the stage and in our own life.
Participate in the “spectacle” which is about to begin and once you are back home, with your friends act your own plays and look at what you were never able to see: that which is obvious. Theatre is not just an event; it is a way of life!
We are all actors: being a citizen is not living in society, it is changing it. "
Augusto Boal
March 26, 2009
her violin print...
Ce vârstă să fi avut femeia asta de smântână şi aur? I-aş fi dat cincisprezece şi şaptesprezece miliarde de ani...Căci întreaga lume există pentru a ajunge la o femeie frumoasă....
Nopţi în şir, cînd s-a făcut dragoste, s-a făcut dragoste doar cu femeia cu pubis de aur, ce lăsa-n nisip, de câte ori pleca, o adâncitură în formă de violoncel. "
March 25, 2009
My latest play "The House of Bernarda Alba" by Federico Garcia Lorca
About one month ago, Kincses Elemer came to the Baia Mare theatre to direct a Lorca play. Two days ago we had our premiere...It went pretty good.
Some thoughts about my character Adela Alba whom I love: we have a lots of similar features - at first sight, we have a childish atitude about everything around us, but when it comes to what we really love, we override everyone who gets in our way, even if it's family...especially family. A play full of life, passion( as its music - Al di Meola), lovesick women, young restless bodies craving for affection.
Timp de o oră şi 30 de minute,veţi avea ocazia să trăiţi odată cu noi -cele 9 actriţe- neliniştile şi pasiunea pentru acelaşi om. Pentru ca în final...
Următorul spectacol " Casa Bernardei Alba " va avea loc pe data de 1 aprilie, ora 18, Teatrul Municipal Baia Mare. Vă aştept cu drag!
Welcome to all species
Secondly, you will be able to find out who I am from my pics and I will post some more info each time I'll write a new entry. So... who I am... I'm a 23 years old romanian actress, who's addicted to beauty. And I believe BEAUTY exists only through ART. I need beauty to keep on breathing, to reinvent myself, to love people, to love life, to be able to give every night the audience who came to see me, a dream, a hope, something to keep on going!
What you will see on this blog are going to be parts of who I am, I love my birth language, but I finished a foreign languages profile college, so I am definitely in love with english, french, italian and spanish - the last couple I've learned from the TV... :)) - So I'll have different language posts just enough for everyone!
My introduction has to end... I only wish :
WELCOME TO ALL SPECIES