
"They may forget what you said, but they will never forget how you made them feel."


to be honest I like the woman better, speaking about the make up, but I like the devil part to play, because I can fool around and play with my voice too...we'll se what will work out better! :))
the stage director wanted glitter make up, so...there it is!
Noile persoane care au reuşit să se infiltreze pe nesimţite, sunt telecomenzile de la TV şi DVD player... Aşa că am un număr de trei inamici cu care trebuie să mă lupt pt bucăţica mea de pat şi pentru iubitul meu! Şi aşa de bine se pricep să-l păzească...încât nu-l scapă din ochi o clipă. Roiesc în jurul lui de parcă ar fi un magnet...ba mă mai şi sfidează din priviri!
I discovered some new music...here's some info about :
Azi am vorbit cu un fir de iarbă
Hi there!
I prepared some eggplant salad for my sis and my man...
...we've watched Shyamalan's movie...
Some italian update for some accessories. Love this Vogue editions...especially when I get 3 magasines in one month. Happy!

Apoi, mi-e foarte dragă sărbătoarea pascală pentru cum arată ouăle după ce sunt încondeiate cu nesfârşită măiestrie. Am aşteptat cu nerăbdare să le văd, mândre, aşezate pe masa frumos pregătită de sărbătoare. Deşi nu mă omor după ouăle fierte, îmi place la nebunie să le privesc pictate, pentru că le consider o artă, pentru că au legătură cu desenul, pentru că îţi bucură ochiul când le vezi lucind în coşuleţul plin de bunătăţuri.
În copilărie, ţin minte că obişnuiam să le vopsim noi cu mânuţele noastre. Sub îndrumarea mamei, mergeam afară şi căutam în iarba proaspătă de primăvară, diferite plante cu forme cât mai diferite, dar obligatoriu frumoase pe care le foloseam la viitoarele opere de artă, care aşteptau cuminţi pe un platou, aburind...
Unele ouă ieşeau atât de frumoase, încât îmi era milă să le ciocnesc...să le mănânc, nici vorbă!Din păcate, de cînd am plecat de acasă, la facultate, încercând să-mi croiesc un viitor, am fost mult prea ocupată cu lucrul ăsta. Sau cel puţin au avut grijă alţii să mă ţină ocupată...şi n-am mai putut veni s-o ajut pe mama la vopsit ouăle de Paşte. Veneam numai după ce minunea era înfăptuită...şi de 5 ani aproape, le admir doar pe platourile celor la care merg în vizită.
Aş vrea să pot spune că "acasă" la mine, de Paştele viitor, voi face pască şi ouă roşii. Dar eu de când "am plecat de acasă", nu mai am casă...şi mai rău e că, în ţara asta, nu mă simt acasă PUNCTE DE SUSPENSIE
Mă bucur însă că am reuşit, totuşi, să revăd mulţi oameni dragi, pe care nu i-am mai văzut de luni întregi. Asta cred că înseamnă , la urma urmei, o sărbătoare împlinită. Voie bună, pace sufletească, zâmbete şi îmbrăţişări, amintiri de pe vremea copilăriei şi de azi, uneori deziluzii, urmate, obligatoriu, de speranţe...şi nu în ultimul rând, ouă roşii încondeiate!
HRISTOS A ÎNVIAT!