"They may forget what you said, but they will never forget how you made them feel."
April 19, 2009
gânduri...vopsite în roşu
Apoi, mi-e foarte dragă sărbătoarea pascală pentru cum arată ouăle după ce sunt încondeiate cu nesfârşită măiestrie. Am aşteptat cu nerăbdare să le văd, mândre, aşezate pe masa frumos pregătită de sărbătoare. Deşi nu mă omor după ouăle fierte, îmi place la nebunie să le privesc pictate, pentru că le consider o artă, pentru că au legătură cu desenul, pentru că îţi bucură ochiul când le vezi lucind în coşuleţul plin de bunătăţuri.
În copilărie, ţin minte că obişnuiam să le vopsim noi cu mânuţele noastre. Sub îndrumarea mamei, mergeam afară şi căutam în iarba proaspătă de primăvară, diferite plante cu forme cât mai diferite, dar obligatoriu frumoase pe care le foloseam la viitoarele opere de artă, care aşteptau cuminţi pe un platou, aburind...
Unele ouă ieşeau atât de frumoase, încât îmi era milă să le ciocnesc...să le mănânc, nici vorbă!Din păcate, de cînd am plecat de acasă, la facultate, încercând să-mi croiesc un viitor, am fost mult prea ocupată cu lucrul ăsta. Sau cel puţin au avut grijă alţii să mă ţină ocupată...şi n-am mai putut veni s-o ajut pe mama la vopsit ouăle de Paşte. Veneam numai după ce minunea era înfăptuită...şi de 5 ani aproape, le admir doar pe platourile celor la care merg în vizită.
Aş vrea să pot spune că "acasă" la mine, de Paştele viitor, voi face pască şi ouă roşii. Dar eu de când "am plecat de acasă", nu mai am casă...şi mai rău e că, în ţara asta, nu mă simt acasă PUNCTE DE SUSPENSIE
Mă bucur însă că am reuşit, totuşi, să revăd mulţi oameni dragi, pe care nu i-am mai văzut de luni întregi. Asta cred că înseamnă , la urma urmei, o sărbătoare împlinită. Voie bună, pace sufletească, zâmbete şi îmbrăţişări, amintiri de pe vremea copilăriei şi de azi, uneori deziluzii, urmate, obligatoriu, de speranţe...şi nu în ultimul rând, ouă roşii încondeiate!
HRISTOS A ÎNVIAT!
April 18, 2009
Easter visits!
I surrender...
April 17, 2009
next stop : City of Suceava
April 16, 2009
City of Braşov
Today we decided to visit Brasov, the old medieval city next to my home town. We were lucky...it was sunny and we could visit new historical things!
April 15, 2009
home spirit
...Zara and New Yorker outfit...
With my sis...posing..I believe... :)
April 13, 2009
my norwegian loves...
- I remember going to Hungary to buy one of this...because Romania was far behind with Neutrogena a year ago...

- The every day repair body lotion is pefect for dry skin, a love the smooth sensation after it soaks in...
The stick balm is perfect anytime, I have one in my purse all the time and one in my boyfriend's car!
The one below it's just a lip desire!! It's minty and soft! ...I'm running out of my own...and we don't have it in Romania yet...damn.......but you know...I've been to Norwey this past winter and I was planning to buy a lot of Neutrogena products...but guess what...in every shopping place I've entered, no trace of Neutogena products, nowhere! :(( That was weird!
April 12, 2009
about "us" PART II...by Marian Ilea
Distribuţia piesei este compusă din nouă actriţe ale teatrului băimărean: Inna Andriucă, Aurora Prodan, Wanda Farkaş, Sanda Savolszky-Florea, Ariana Presan, Diana Podăreanu, Gabriela Chirilă, Dana Bărbosu şi Magdalena Nemeş.
Regizorul Kincses Elemér face parte din categoria acelor regizori care ştiu să respecte şi să preţuiască actorul. Pentru el, actorul nu este un simplu executant, o marionetă, ci un creator. Spectacolul este unul reuşit,
tocmai pentru că regizorul a dat mână liberă actriţelor în desfăşurarea lor artistică.
Sanda Savolszky - Florea (Magdalena) realizează un personaj complex care-i impune treceri succesive de la dramatic la comic şi invers. Expresivă, frumoasă, talentată, dotată cu o sensibilitate artistică rar întâlnită, îşi "împlineşte" rolul cu multă măsură şi convingere. Actriţa demonstrează că are capacităţi actoriceşti nebănuite şi neexploatate încă pe măsura posibilităţilor ei. Spectacolele şi montările ulterioare vor demonstra acest lucru. Inna Andriucă (Bernarda) este o actriţă completă. Jocul ei din acest spectacol convinge, atrăgând atenţia prin lejeritatea cu care îşi dezvăluie personajul.
Gabriela Chirilă (Adela) este o tânără revelaţie. Dezinhibată, dezinvoltă, creează un personaj complex, convingător, de forţă. Este un real câştig pentru colectivul teatrului băimărean.
Diana Podăreanu (Martiria) este de o frumuseţe malefică. "Împrumută" personajului multe dintre datele ei personale, ajutată fiind de o voce excelentă.
În sfârşit, despre actriţa Dana Bărbosu (La Poncia), nu pot spune decât că-şi demonstrează, încă o dată, dacă mai era nevoie, profesionalismul şi forţa dramatică de excepţie.
O mare contribuţie la succesul acestei noutăţi o aduce scenograful Mihai Vălu, care propune o scenografie modernă şi funcţională şi nişte costume în contrast alb-negru extrem de sugestive.
Aşadar, când un regizor de talia lui Kincses Elemér colaborează cu un talentat scenograf precum Mihai Vălu şi ajutaţi de nouă actriţe cu totul deosebite, nu putem avea în faţă decât un spectacol care nu trebuie pierdut.
P.S. Am cazat pe spaţiul de editorial acest text din pricină că maramureşenii (băimărenii) trebuie să reînveţe drumul către teatru. E un gest obligatoriu care împlineşte cultural o comunitate umană cu tradiţie în acest domeniu.
about "us" PART I...by Alexandra Maghiar
• Alexandra MAGHIAR
Primăvara din acest an a bătut la uşa Teatrului Municipal Baia Mare cu o piesă de teatru jucată în premieră, "Casa Bernardei Alba" de Federico Garcia Lorca, sub regia lui Kincses Elemer, iar scenografia şi costumele sunt semnate de Mihai Valu. Marea scenă a teatrului a fost împărţită în două.Pe o jumătate de scenă s-a amenajat o minisală pentru public, iar pe cealaltă jumătate s-a jucat piesa de teatru. Piesa "Casa Bernardei Alba", aflată în premieră, a fost savurată doar de 100 de spectatori.
• Galeria personajelor
Inna Andriuca, în rolul Bernardei Alba, îţi spune multe cu privirea, unde concentrează demonicul personajului pe care îl interpretează, mai ales faţă de cele cinci fete ale ei, o prezenţă care se face simţită pe scenă, crudă şi dominatoare.
Gabriela Chirilă, în rolul Adela, este detaşată, o frumuseţe rece de care pare conştientă, uneori glisează de la duritate la gingăşie şi fragilitate.Adriana Presan, în rolul Amelia, se implică emoţional, are ardoarea de care este nevoie în construirea personajului său.Sanda Savolszi-Florea, în rolul Magdalena, îşi arată strident trăirile, îşi strigă replicile în loc să le rostească, astfel încât "sonorul" dat prea tare acoperă celelalte laturi ale interpretării ei.Wanda Farkaş, interpreta rolului Angustias, este reţinută lăsând să se ghicească starea "de fierbere" a personajului său, frustrarea vârstei mai înaintate decât a surorilor ei, resemnarea fetei bogate şi marginalizată din această cauză de propriile ei surori. Pentru ea banii nu sunt o armă de apărare, ci mai degrabă, un motiv de frustrare. Este îndrăgostită până peste cap de Pepe Romano, viitorul ei soţ.Diana Podăreanu, în rolul Martirio, dă personajului său intensitatea emoţională, jucând demenţa mai ales din priviri şi atitudine, reuşind o creaţie conştientă.La Poncia, în interpretarea Danei Barbosu, care este o slujnică la locul ei, nu se poate ghici demonicul acestui personaj, jocul ei dublu faţă de stăpână şi de fete. Foarte expresivă ca mimică şi atitudine. Se poate vedea că nu o suportă pe stăpâna casei chiar din monologul introductiv.Aurora Prodan, interpreta bunicii mirese, Maria Josefa, are umor, dând contur ferm bătrânei nebune, care îşi doreşte copii cu părul alb ca spuma mării şi care se căsătoreşte cu lumea de dincolo. Încadrându-se în concepţia generală a spectacolului, Aurora Prodan realizează un rol reuşit, aducând detensionare, dar lăsând să se ghicească macabru din spatele zâmbetelor pe care le stârneşte.
• Camera-colivie
Remarc la capitolul plusuri ale acestui spectacol o scenografie reuşită, care îmbracă scena într-o mochetă neagră, opt colivii verzulii cu câte un pat, opt scaune şi o masă scurtă în picioare, sugerând o casă în perioadă de doliu şi în acelaşi timp de recluziune mai mult sau mai puţin voluntară a destinelor umane. Cinci din cele opt colivii sunt camerele fetelor, iar celelalte trei, una aparţinându-i Bernardei, una Ponciei şi în cea de-a opta era închisă Maria Josefa. Costumele, la rândul lor, sunt albe sugerând inocenţă (chiar dacă uneori fetele au izbucniri de erotism reprimat şi reverie senzuale, toate acestea sunt inocente), dar şi ideea de doliu. Ilustraţia muzicală punctează evoluţia acţiunii şi stările personajelor, integrându-se firesc în desfăşurarea spectacolului, fiind unitară şi sugestivă.
sunday business
Then... For some weeks now, I promised to do a strawberry & other fruits cheese cake, so while doing that, I let the Beirut rhythmes to inspire my cooking... and I discovered a new song from their album that I've became obsessed with: "Un dernier verre" - Magic!
...after Beirut, my next songs in the playlist, were the "Sasha Fierce" ones... I love the blues from her latest album.

Last night I started to watch "All that jazz"...but it was a bit late...and I went to sleep. So this morning, I saw the end of it. Broadway...and...no comment!
This is how I managed to bring a part of the spring blast in my kitchen, I love the spring colours!April 9, 2009
Când îţi faci planul...şi planul e deja făcut de altcineva pt tine!
I'll be back with some parts that I most loved from it!
Don't waste your time...read...read...read!
April 8, 2009
love me like no other!
"Love is a temporary madness. It erupts like an earthquake and then subsides. And when it subsides you have to make a decision. You have to work out whether your roots have become so entwined together that it is inconceivable that you should ever part. Because this is what love is. Love is not breathlessness, it is not excitement, it is not the promulgation of promises of eternal passion. That is just being "in love" which any of us can convince ourselves we are.Love itself is what is left over when being in love has burned away, and this is both an art and a fortunate accident. Your mother and I had it, we had roots that grew towards each other underground, and when all the pretty blossom had fallen from our branches we found that we were one tree and not two."
long time, no see...What I've been up to
Other than that, I am really happy that, finnaly spring came! Dear God...I've waited so badly for this one to come...here in Baia Mare we had to bear up a hard&long winter. But now, that it's over, I didn't had to wait for a second chance to bring to life my summer clothes...so I just needed some sun and a beautiful narcissus spot!
















