Despre omul frumos

Luna trecuta cand am fost in Cluj pentru cursurile de master, am intrat intr-una din librariile Humanitas cautand un dictionar roman - norvegian...La noutati insa, mi-a atras privirea ultima carte semnata de Dan Puric....in urmatoarele clipe m-am trezit stand aproape in usa librariei, citind pagina dupa pagina...pur si simplu m-a furat ... Aflandu-ma in continua lupta cu timpul ( mai ales cand ajung de obicei in Cluj) a trebuit sa-mi ating scopul pentru care am pasit in aceasta lume in care ma simt atat de bine... Am lasat cartea lui Puric la locul ei de cinste, promitandu-mi insa ca va fi pe primul plan al viitoarelor achizitii in materie de litere. Intamplarea a facut insa sa aflu zilele trecute ca Dan Puric va sustine la finalul lunii noiembrie la teatrul baimarean o conferinta si un workshop. Nimic mai potrivit...noaptea m-am intors din Cluj( tot Master) si a doua zi am mers la conferinta "Despre omul frumos" a lui Puric. Atatia oameni inca n-am vazut in teatrul in care lucrez de mai bine de un an.... afost literalmente bataie la intrare...sala a fost umpluta mult peste capacitatea ei de 370 de locuri. Sa nu mai amintesc faptul ca am ajuns pe sus pe unde se monteaza reflectoarele intr-o camaruta de un om(eram 4) ca sa-l vad pe acest om. Insa ce mi-a ramas in minte va fi workshopul pe care l-a tinut pentru niste studenti amatori de teatru, grup in care ne-am infiltrat (3 outsideri , sa zic asa ), pentru a mai fura un pic de meserie si-n domeniul pantomimei...si nu numai... Am fost foarte incantata de cele vazute si de cele experimentate, astfel incat daca as mai avea ocazia, as participa fara sa ma gandesc, la tot ceea ce acest om ar avea de spus si aratat.
“Dupa atat amar de bascalie si deznadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman. Dimpotriva. Dan Puric are o alcatuire orfica – aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adancurile natiei si are afinitati organice cu interogatiile pe care si le-au pus in acelasi sens intelectualii interbelici. Numai ca nu foloseste semnul intrebarii in interventiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii nostri, Dan Puric aduce cu sine afirmatia, lasand dubiile si aporiile pe seama belferilor. Leaga natia de Dumnezeu cat se poate de strans si nu vede in romani indivizi, ci persoane (…). Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: vremea l-a scos in cale.” (Dan Ciachir)